descalță-mă pas
și uită-mă cărare
în mijlocul ierbii
udă de soare
aprinde-mă stea
și curge-mă fruct
zemos pe bărbie
până-n pântec
de cântec
culege-mă-n palme
cu buzele moi
și întinde-mi pe trup
neuitarea
nu te uita la oglinda
din ceas
ca și cum zidul mirării
ne ține departe
de timpul rămas…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu