convenire

zbateri de aripi

croșetând felii de cer -

păsări fictive

subînțeles

ochiul șoimului

își are rădăcina

în foamea de zbor

oglindire

câteodată în sufletul meu
cad stele
iar dorințele lor
puse în colțuri de zâmbet
tremură nerăbdări
neatinse

eu nu știu
să fiu stea căzătoare
fără să pot strânge dorințele
la piept...

știu însă să fiu cuib
înăuntrul păsării născătoare
de aripi

copilării

abia am așteptat să se crape de zi, să-mi scot unicornul dintre bătăile inimii și să-i pun șaua țesută din raze de lună. i-am dat un sfert din biscuitele meu, înmuiat în dulceață de vise și i-am arătat carul mare, care deja începea să se umple de soare. până acolo nu te oprești - i-am strigat, în timp ce puneam în desagă încă doi biscuiți și un pumn de emoții. - ca gândul de iute să mă duci, auzi?
a dat din cap, aplecându-mi drăgăstos cornul, ca să mă prind de el și plină de avânt să îi încalec șaua fermecată. a fost un gând mai lung, căci am ajuns odată cu zorile, dar a fost numai bine, că le-am rugat să mă ajute să încarc dorințele mai mari. pe cele mărunte le am suit eu singură și le-am pus la îndemână, pe locul din față.
era aproape târziu, noroc că dimineața s-a oprit pe drum să mai ia niște surprize de la non-stopul de pe calea lactee și a întârziat oleacă.
ooo... nici nu știi prin câte aventuri am trecut ca să ajung cu carul plin de nerăbdări și dăruiri, înainte să te trezești tu să-mi spui la mulți ani....