ultimul departe

ador clipele dinaintea aproapelui
cu toată nestarea ghemuită în tălpi

și fără graba nerăbdării
ce-și face cuib în nisipul secundelor

tot mai fierbinte

număr pe degete pașii

și notez fiecare zecimală

în colțuri de zâmbet

împătur zilele nenăscute

și le prind cu vise elastice

în bagajul de mână

diminețile le pun să sune

înainte de ora exactă

și mă gudur în plame de hârtie

despletind gânduri

tot mai aproape…

tăcerile din piept

scrisorile ei n-ajung la timp
ori poate răspunsurile se pierd
din vedere
sau poștașul știe ceva
și lenevește înadins
încercând să-i ridice pleoapa
poate ar vrea să-i spună că trupul ei
absoarbe diminețile
din cuvinte
dar știe că ea s-ar îmbufna
pentru că trupul ei
crede ea
e un fruct rodind ramuri
dintr-un copac
mult mai mare

striptease

în spatele pleoapei
vederea se descheie
sub degetele născocirii
scâncind câte-un oftat
nasturii gând își desfac strănsoarea
rând pe rând
marginile visării alunecă pe umerii
rotundelor tăceri
adâncind răscroiala tânjirii
pe pielea nopților albe
fragede promisiuni înmuguresc
în calea mijitelor atingeri
ce dezvelesc fără grabă
arcuite mirări
în palme nerostite
se cuibăresc șoptite
mângâieri ce ard
nerăbdarea privirilor îmbrățișate
în dimineți mirosind a miez
de fructe coapte

nerăbdare

pe talia dimineții
subțire și caldă
alunecă vise
abia descheiate

prin fereastra deschisă
o pasăre țipă
din aripi
chemarea...