femeile nu sunt făpturi complicate. nu înspre înafară.
femeile sunt păsări cu aripi crescute înăuntru. sunt zbateri adânci, delicate. femeile
simt. și par să nu știe nimic dinainte. la fel ca primăvara adie calde simțiri
și tremură bucurii, ca și cum le-ar trăi prima oară. ele respiră emoții și
culeg neuitări, așa cum culegi boabe de rodie în palmă. o femeie nu uită nicicând
clipa simțirii și o retrăiește mereu în gânduri mărunte, în timp ce pășește cu
suflet desculț pe cărări-nerăbdări ițite în cale... femeile simt, mai mult
decât se poate vedea dinafară. poate de asta par complicate, sau naive uneori,
sau fără motiv întristate, ori nebun de frumoase în lumina unor zâmbiri ce le
scapără stele în priviri…
femeile nu trebuie înțelese, ele trebuie iubite. e simplu.
și e tot ce își doresc. o femeie iubită se deschide ca un fluture în culori
nesperate, a căror atingere lasă în urmă fiori și o nesfârșită dorință de zbor…
o femeie iubită născocește oceane de dăruiri în care își scaldă splendid nudul
simțirii, cu iluzia ștrengară a nemuririi... poartă pe umeri, uneori tânguite, împletite
răbdări, prinse adesea în fundițe copilăros colorate de adorabile nerăbdări
furișate… femeile iubite cu trupul și
sufletul fiecărui gând și cuvânt devin cele mai frumoase femei din orișice lume.
nu-i greu să iubești o femeie. uneori numai pare. și nu pentru că ea ar fi
complicată, ci pentru că simțirea ei șerpuiește adânc prin miezul rămurit al iubirii
și uneori pare greu să o cuprinzi toată…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu