în miezuri de noapte trupul se așează cuminte în
ghemuirea de gând. își ia inima în palmă și se gudură tainic în brațele
visării. dimineața însă, când liniile calde se vor dezvelite… se întind alintări
și visele își cresc degete în palmele fremătând tachinări peste tremurate dorințe.
arcuiri lente dau timp ghemuirii să-și adune adânc simțirile toate. sub
alergate atingeri, tresăriri se crapă de ziuă în murmur de șoapte…
aerul rece zgribulește dezvelirile și înmugurește
obraznic poftele necuminți. lumina fâstâcește și chiar dacă fâstâceala are
farmecul ei, atingerilor le place să se furișeze pe sub lumină și să se ascundă
în locuri mărunte. uneori preferă lumina blurată în aburi fierbinți, ce izolează
intim și strâmt… căldura destinde și întinde arcuiri înălțate prin apa curgândă,
ce devine în sine senzuală atingere… e o
nebunie de simțuri, iar ochii închiși amplifică vise și trezesc amintiri….
spuma se adună întâi în palme, ghem de nerăbdare și alunecă degrabă în pofte
rotunde pe trup. palme căuș zăbovesc ascunse senzații, iar apa… apa șterge
urmele apăsate și îmbie fierbinte la luări de la capăt. pe buze curg dorințe
topite în murmur adânc, iar trupul zvâcnește tânjirea de aproape și caută sub
curgerea apei celălalt trup…
tălpile amețesc, genunchii se îndoaie și sângele se
gudură miez. timpul își ascunde ochii în palme când degete aleargă prin umede falduri
prelinsele găsiri… gândul cheamă aduceri
aproape și în brațele visului trupul pulsează simțiri…
e târziu de devreme în carne și-n șoapte să murim
necumințiri…
