night club

parcă am fi pe un vapor - mi-ai spus
strivind noaptea
între gene
motoarele vaporului huruiau surd
peste valuri de gânduri
și vise
croindu-și cărări
spre orizonturi nescrise

undeva la etajul șapte
o singură fereastră gemea
de stele

împăcarea verbului “a fi” (la toate timpurile)

neastâmpărul ei creștea în urma gândurilor, la fel cum cresc norii de praf în urma hergheliei sălbatice. nicio sete n-o îndestula și nicio hrană nu-i potolea asmuțita foame...
trupul ei se zbate înlăuntrul secundelor, asemeni puiului nenăscut în coaja oulului crăpat spre lume. niciun ochi închis nu o poate împuțina și niciun întuneric nu-i domolește rotunjimile chemânde. iar zâmbetul ei răzbate dincolo de tăceri, ca o lumină agățată în colțuri de stea.
de ar fi aievea, ai iubi-o ca pe o răsplată, iar de n-ar fi, ai tânji-o fără iertare...

n-ai cum să știi… căci pașii vederii striviți de visare nu știu privi, din cărare, decât bucata umblată agale…