mic tratat despre aluaturi

bărbații tânjesc la fel ca femeile. la fel de intens. uneori la fel de adânc. spre deosebire de femei, un bărbat îndrăgostit se bucură tihnit și se mulțumește cu ceea ce are, cu ceea ce a dobândit, pe când o femeie tânjește în continuare și dă din aripi continuu, să-și împlinească iar și iar tânjirea de maimulte clipe împreună... femeia îndrăgostită inventează poteci și le presară cu flori, cu păduri și cu păsări și îl ia de mână pe omul iubit să alerge împreună imașuri și râde și cântă și vorbește necontenit despre frumusețile clipei, despre emoții și despre pașii în doi pe care îi tânjește până la capătul lumii și înapoi. bărbații sunt făcuți din carne. nerăbdarea lor tremură atingeri și se lasă copleșiți de simțire mai ales în preajma lor. îndrăgostirea lor e un ghem de așteptări palpabile, pe când îndrăgostirea femeii e mult zbor delicat prin fel de fel de emoții diafane.  femeia nu are stare între două netăceri, ea coase și descoase gânduri, senzații, rostiri, pe care apoi le coase la loc cu migală în trainice și înflorate amintiri și freamătă un dor continuu ce le mână să scrie, să zică, să facă lucruri mărunte care să întâmple iar apropieri, pe care imediat le transformă în colorate neuitări. chiar în dimineața asta am urmărit cum o pasăre plăpândă se ridica cu aripile întinse să plutească niște secunde în bătaia vântului, apoi cu aripile strânse aluneca iar pe marginea acoperișului înnorat și ciripea bucuria năzdrăvăniei făcute și apoi se înălța iar, câteva secunde. acolo pe loc, în spațiul ăla strâmt al dimineții abia începute. așa și femeile... își deschid aripile și plutesc în aerul oricărei clipe, de parcă aerul e acolo pentru ele și ele trebuie să se bucure de clipa aceea cu orice năzdrăvănie. bărbații au mai multă răbdare. ei se învârt odată cu pământul, tihnit așezați pe marginea lor de acoperiș. se lasă ciufuliți de bătaia vântului, dacă vântul alege să bată, dacă nu, nu. se învârt agale și calcă apăsat toți pașii și așteaptă aproape cuminți ca roata pământului să-i poarte în dreptul menirilor lor. sigur că nu toți bărbații sunt la fel. nici toate femeile nu-s. însă aluatul din care sunt plămădiți bărbații dospește domol, ca la carte, pe când aluatul femeilor zici că e unul cu zvâc, care parcă nu crește fără țineri în brațe și frământări dese și îndelungi...