climax

sub cerul senin
ca un cearceaf înnoptat
printre stele
mă întind
zâmbet pe buze ștrengare
și murmur
de vis întrupând nerăbdari
în poduri de palme
fugare
alunec tăceri
pe margini de zariști curbate
în șoapte rămase
de ieri
pe degete gând alerg
pe rând
carnea secundelor
tremurate…

osul luminii frânge tăcerea
sub țipătul ferestrei 
crăpate de zi