scârțâie lemnul iubite
sub carul mare
preaplin
și parcă se termină dealul
înaintea setei
de drum
dar nu-ți face griji
îți spun
o să țin totul în brațe
ca atunci când iei viața
în piept
iar dealuri or mai fi
prin lumile vecine
ori le-aș putea inventa
numai de umbră mă tem
mă tem că n-o să mai fie
la fel de aproape
de-a ta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu