la multe aripi!

nu lăsa dorințele să devină nevoi. niciodată! nevoile sunt mușcături meschine în carnea câte unui trebuie. iar trebuie e strâmt și umbrit, asemenea unui tunel amăgit de lumina din capăt. în schimb vreau e cărare șerpuind primăveri. dorințele sunt aripi sub care cresc păsări plămădite din vise, în timp ce nevoile sunt numai zmeie, iluzii de zbor ținute în lesă de mâini dresate să stea pe lângă trupuri înfipte adânc în pământ. niciodată nu lăsa dorințele să devină nevoi. lasă-le să-și viseze tot zborul, neîntrerupt, până când visul se crapă de zi și te trezești în mijlocul aripilor, îmbătat de plutiri…

și nu uita, timpul nu se măsoara în ore sau zile sau ani. timpul se măsoară în aripi! de aceea, în dimineața asta ca o cumpănă proptită între două calendare, cu pieptul sufletului dezgolit și inima bătând din aripi strig cât mă țin plămânii fericirii ... “let there be flight!”