mi-e dor de privirea flămândă, ce parcă ține în brațele ei toată nerăbdarea clipei ce stă să înceapă.
și de palme mi-e dor, ca două căușe căutându-și preaplinuri, cu degete răsfirând însetări...
mi-e dor de alunecările abia șoptite, adulmecând în josul urechii înmiresmări arcuite.
de dârele calde, în urma buzelor moi, coborând fără pripă promisiuni nedeșarte...
mi-e dor de tremurul alb, încă nescris, abia auzit în afară și de focul nestins mocnind mut în simțirea aprinselor vetre...
de scormoniri fremătând înlăuntru mi-e dor și de murmurul neîncăput sub pleoape...
mi-e dor de trupul vederilor încă neîntâmplate, desculț îmbrăcat în priviri adânc descheiate,
vibrând pe cărări strivite sub pași decupați din imagini visate...
mi-e un dor lent
de la un capăt la altul
al timpului meu
uitat în prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu