sâmbătă, 29 februarie 2020

lunchtime


what can I do for you?
m-a întrebat chelnerul zâmbind
din buricele ochilor migdalați -
make me wanna dance
i-am răspuns fără să gândesc
tânjind surpriza întâmplării
dintr-o dată degetele au început să-i freamăte
şi muşchii brațelor să cânte
pe sub tricoul branduit
mi-a făcut semn să aştept un pic
părea că se cațără pe ziduri
să mute soarele pe boltă
pentru o lumină favorabilă - râdea
peste umărul ca un munte
a tras iarba mai aproape
şi cu un fluierat scurt
a chemat câteva păsări
ciripinde
ca să vrei să dansezi
tot împrejurul trebuie să fie real
râdea din nou peste umărul
ca un val
mi-a aşternut la picioare
şi iarbă şi mare
şi nisipuri arzânde
şi câteva scoici culese cu mâna
pe maluri de seri taciturne
din priviri aşternea
clipind neastâmpăr
iar sub tricou inima bătea
ritmuri de samba
s-a aşezat împăcat pe scaunul din față
şi plin de speranță m-a întrebat -
dansezi?

când am deschis ochii
în fața mea zâmbind
din aripi
îngerul aplauda





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu