despacito

singurătatea nu-i pentru cei singuri –
îi spuse paznicul valurilor
luându-i de mână lacrimile
pitite de ochii lunii
apoi dispăru cu ele
dincolo de geamandura
gândurilor

nisipul mușcă blând
din tălpile viselor
goale
iar pașii ei își caută zâmbetul
printre stele

despacito…
șoptesc buzele nopții alunecând
pe trupul vânzătorului de dulciuri
care dansează frenetic
risipind cu brațele
întunericul