desăvârșire

hai să facem copii –
spuse ea râzând
în timp ce deșira lumina
din caierul lunii
și vorbele ei făceau tumbe
prin aerul ce își ținea
respirația
pentru o clipă
stelele s-au ascuns în ochii lui
la fel cum pruncii fâstâciți
se pitesc sub fusta mamei
apoi zâmbetul ei s-a tolănit
în brațele nopții
iar inima lui
ca o pasăre de hârtie
și-a întins aripile nescrise
peste trupul ei dornic
de poezie