izvorâre

cândva demult
probabil în vremuri respinse
m-ai pus deoparte
ca pe un timp
amânat
ai nins peste mine
ierni la rând
dintr-un cer adânc înstelat
și ai plâns în brațele mele
fiecare anotimp
refuzat
mi-ai zâmbit uneori
cu inima în palme
și mi-ai scris poezii
de sărbători
mi-ai înmugurit păsări
sub coastele aripi
iar în ochi mi-ai înverzit
primăveri

așa am apărut eu
plămădită de tine
împletind nerostite chemări
într-un ghem de vise
împlinite
din care acum se deșiră
în brațele tale fericit
trupul meu