tăcerile din piept

scrisorile ei n-ajung la timp
ori poate răspunsurile se pierd
din vedere
sau poștașul știe ceva
și lenevește înadins
încercând să-i ridice pleoapa
poate ar vrea să-i spună că trupul ei
absoarbe diminețile
din cuvinte
dar știe că ea s-ar îmbufna
pentru că trupul ei
crede ea
e un fruct rodind ramuri
dintr-un copac
mult mai mare