cea mai lungă zi

am lăcrimat, să știi
de parcă cineva a mai pus
un ocean între noi
în jumătatea mea
de parcă ar trebui să-l car în spate
în fiecare zi
așa m-am întristat...
da s-ar putea să ai dreptate
s-ar putea să-mi stea bine
un ocean vălurit în păr
în culori smaralde
ce mi-ar îmbogăți privirea
l-aș lăsa să-mi cadă tot pe umeri
și l-aș purta fericită
până la capătul lui
unde nisipul arde
sub tălpile tale
o nerăbdare
mai mare