îmblânzirea timpului pierdut

aș fi  putut să-mi dau jos tricoul

să-i arăt frigului că sunt

mai caldă ca el 
aș fi putut să te las să mă îmbraci

cu privirea alunecată

pe un umăr

de mi-ai fi spus
dă-ți  jos tricoul și lasă-mă

să te îmbrac cu privirea

aș fi zâmbit șăgalnic

și te aș fi lăsat să mi spui

poezie

cu brațele rimei încrucișate strâns

de jur împrejur

pe pielea încă bronzată

te-aș fi lăsat să mi rotunjești tresărirea

cu degete răsfirate

din cuvinte

te-aș fi lăsat

pentru că îmi place

ți-am spus vreodată

ce mult îmi place

vocea ta?